Ca sa incepem in forta, desi pe o nota mai trista, Realitatea.net ne anunta astazi ca este a doua oara cand primarul orasului Sfantu Gheorghe a fost amendat pentru arborarea drapelului Ungariei pe institutiile publice.

Nu ca ar conta oricum, din moment ce pe placutele de intrare se consemneaza mare „Sepsiszentgyörgy”, la fel ca in multe alte localitati din zona. Bine ca macar pe harti mai avem denumirile in romana, pentru ca altfel ar putea fi si uitate cu totul. Eu propun chiar sa nu le mai consemnam, ca sa evitam confuziile.

Acum serios, fac o paranteza vizavi de acest subiect.

Se poate observa de aici si aici migratia completa a ungurilor spre sud-vest, care ocoleste cu totul teritoriul Romaniei in secolul IX in drumul catre Panonia, pe care o cuceresc (896).

Conceptul de „Ungaria Mare” sau „Magna Hungaria”, iterat de maghiari ca si cuprinzand Transilvania, este mentionat in acte ca fiind locul de provenienta al stramosilor ungurilor si identificat pe teritoriul Federatiei Ruse, in est. De acolo, precum este consemnat, maghiarii au avansat in secolele X – XII spre Transilvania, ocupata de vlahi si condusa de Gelu. Acesta a fost infrant de catre conducatorului tribului maghiar Keszi, Tuhutum, in anul 904, care a preluat conducerea Transilvaniei, fiind urmat de descendentii sai, Horca, Zombor si Gyula (care au infiintat un voievodat autonom in zona, Iula luptand chiar impotriva maghiarilor, care l-au luat prizonier).

Maghiarii au colonizat apoi zona, ce cuprindea populatie autohtona vlaha si slava, intre secolele XI – XIII, aducand sasi, secui, pecenegi, uzi, cumani si altii, in incercarea de a o controla. Prima consemnare pe linia Carpatilor Meridionali: Gesta Hungarorum – 1222. Intre timp, Regatul Ungar era invadat de mongoli (1241), pe fondul acestei invazii colonizarea fiind cu atat mai necesara pentru mentinerea controlului zonal, avand in vedere si aparitia „tarilor” / districtelor autonome periferice. Incercarea maghiarilor de a controla si suprima populatia autohtona a continuat in urmatoarele secole. In secolele XIV – XV, cu toate problemele, populatia romaneasca din zona Transilvaniei era numeroasa, insa beneficia de drepturi limitate iar puterea era detinuta de inaltii clerici maghiari si nobilime, politica zonala creand o falsa impresie vizavi de raportul populatiei, care convietuia, pasnic, cu colonistii stabiliti acolo,  sasii si secuii constituindu-se in organizatii proprii (scaune, stari etc).

Iancu de Hunedoara, urmas indepartat al lui Basarab I, preia conducerea Transilvaniei (1441; 1445) si devine si regent al Ungariei (1446), fiind cel care il aduce la tron in Moldova pe tatal lui Stefan Cel Mare (Bogdan al II-lea), in 1449, dar si tatal lui Matei Corvin, viitor rege al Ungariei pentru 32 de ani (1458 – 1490).

In secolul XVI Gheorghe Doja conduce marea rascoala a taranilor din Transilvania si slabeste puternic influenta maghiara si chiar Ungaria, insa este prins si ucis (1514). Aceasta rascoala permite Imperiului Otoman sa zdrobeasca Ungaria in batalia de la Mohacs din 1526 (moartea regelui Ludovic II) si sa transforme Transilvania in stat vasal. Ungaria slabita este impartita in 2 (1529) respectiv 3 parti (1541). La 1541, Transilvania este recunoscuta ca independenta de catre Imperiul Otoman, urmand incursiunea si stapanirea lui Mihai Viteazul (1599).

In secolele XVII – XVIII, Imperiul Otoman cedeaza in fata Imperiului Habsburgic, Transilvania fiind cedata si anexata acestuia, alaturi de Ungaria, prin eliberarea teritoriilor cucerite de otomani de catre armatele Sf. Imperiu Roman (de Natiune Germana) – 1685, 1699. Transilvania va ramane sub aceasta ocupatie pana la 1918, la Marea Unire, maghiarizarea impusa de autoritati punandu-si amprenta profund.

De mentionat ca limba oficiala a Regatului Ungar era limba latina, maghiara fiind introdusa ca limba oficiala abia in anul 1825. Revolutia maghiara (1848) a marcat dizolvarea Regatului Ungariei si impunerea limbii germane ca limba oficiala pe acest teritoriu, insa, din 1867, dupa infragerea Imperiului Habsburgic si adoptarea dualismului, respectiv formarea Austro-Ungariei si dobandirea autonomiei politice, Ungaria a revenit la propria limba si a pus bazele statului de astazi.

Vizavi de secuii autentici, este documentat faptul ca procentul celor existenti pe teritoriul Transilvaniei a fost neglijabil inca de la inceputul ocupatiei maghiare. Maghiarizarea zonei a dus la „aparitia” acestora cateva generatii mai tarziu, iar falsa denumire care s-a dat populatiei maghiare din zona este intretinuta si astazi, prin autodefinire, citez: „La recensământul efectuat în perioada 18-27 martie 2002, doar 532 de persoane s-au declarat că aparțin minorității secuilor din România. Pentru a spori numărul secuilor, la recensământul din 2011, etnicii maghiari au fost îndemnați să se declare secui și nu maghiari. Rezultatele ultimului recensământ nu prezintă care este numărul declarat al secuilor ci doar al maghiarilor.”.

Am sa omit sa vorbesc despre lupta unor mari oameni precum Iorga sau Xenopol de a demonstra fapte istorice consemnate in fata negarii cauzate de orgoliul extremisto-nationalist al unora.

In acest context, furnizand o bucatica de istorie documentata, incerc sa formulez o opinie pertinenta si va intreb pe cei care cititi: unde sunt secuii din Tinutul Secuiesc? Populatia Romaniei actuale cuprinde aproximativ 1.500.000 de membri ai acestei minoritati maghiare, in contextul in care multi dintre ei fie au fost candva romani, obligati sa se adapteze sau cu familii mixte constituite, fie sunt romani in continuare dar vorbesc limba maghiara si se autodeclara secui. Bineinteles ca UDMR-ul a ranforsat aceasta idee si a promovat autonomia locala pe acest concept, bazandu-se pe pragul electoral indeplinit si alianta cu partidele la guvernare.

Sa nu uitam ca Romania este unul dintre statele care ofera cele mai multe drepturi minoritatilor fata de proprii cetateni, in contextul in care cuvantul „discriminare” este utilizat des si pentru orice fapt ce contravine intereselor locale. Nu cunosc nici o alta tara care permite placute / inscriptii bilingve pentru minoritati (dintre care multe in care denumirea romaneasca este scrisa mic, dedesubt), care tolereaza utilizarea unei limbi minoritare ca si limba de baza pe teritoriul sau (fara ca acesti vorbitori sa cunoasca limba oficiala / refuzand sa o vorbeasca), care permite infiintarea unui stat „autonom” in interiorul sau, cu accente instigatoare si pretentii nefondate de sute de ani.

In alte state, indiferent de natia minoritatilor, toti apartin aceleiasi tari, ca si locuitori si cetateni asumati. Iar daca toti locuim aici si suntem cetateni ai Romaniei, domnule primar, nu ar fi normal sa ne supunem legilor locului, trecand peste orgolii personale si interese meschine? Sau doar noi, romanii, suntem niste extremisti nationalisti care va ataca, iar dvs., „secuii adevarati”, sunteti cei asupriti?

Aduc aminte celor mai batrani – si cu asta am incheiat – de ororile suferite de romanii din Transilvania in vremea masacrelor hortiste, cand erau spanzurati de picioare in copaci si li se punea sare pe pielea jupuita, cand erau omorati cu pietre in casa, cand se refugiau fugind cu trasurile noaptea ca sa scape cu viata, lasand in urma tot ce aveau.

Va las cu mentiunea unui banc dragut, care circula pe internet.

„Legenda spune că primul om care a apărut în Transilvania a fost un ungur. După ce a descălecat de pe cal să bea apă, când s-a întors, nu a mai găsit calul, ci numai un bileţel, pe care scria: „Mulţam’ fain” !”

O seara buna tuturor!

0

1 Comment

  1. În fața morții, toți suntem egali. Maghiarii sunt un popor sinucigaș (au cele mai multe sinucideri din Europa raportat la numărul de locuitori), ajuns la apusul existenței lor istorice. Singurul loc în care au prosperat a fost Romania, de aceea sunt atât de disperați să-si păstreze rădăcinile aici.

    0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *