mahala1 sf [At: (a. 1761) BUL. COM. IST. V, 254 / V: (reg) maala, măhală, măhăla, (rar) mala / Pl: ~le, (rar) măhălăli / E: tc mahalle]
1 (Urmat de nume propriu; șdp) Stradă sau cartier mărginaș al unui oraș sau al unui târg Si: periferie.
2 Locuitori ai mahalalei (1).
3 (Îla) De ~ Care aparține mahalalei.
4 (Îal) Specific mahalalei.
5 (Îal; prt) Lipsit de maniere Si: grosolan, vulgar.
6 (Fam; îs) Gura ~lei Atitudine a oamenilor din mahala (1), concretizată în atitudini, zvonuri, bârfe.
7 (Prc) Stradă sau cartier din imediata apropiere a locuinței cuiva.
8 Populație din mahala (7).
9 (Reg) Cătun.