mahala1 sf [At: (a. 1761) BUL. COM. IST. V, 254 / V: (regmaala, măhală, măhăla, (rar) mala / Pl~le, (rar) măhălăli / E: tc mahalle

1 (Urmat de nume propriu; șdp) Stradă sau cartier mărginaș al unui oraș sau al unui târg Si: periferie

2 Locuitori ai mahalalei (1).

3 (ÎlaDe ~ Care aparține mahalalei. 

4 (Îal) Specific mahalalei. 

5 (Îalprt) Lipsit de maniere Si: grosolan, vulgar. 

6 (FamîsGura ~lei Atitudine a oamenilor din mahala (1), concretizată în atitudini, zvonuri, bârfe. 

7 (Prc) Stradă sau cartier din imediata apropiere a locuinței cuiva. 

8 Populație din mahala (7). 

9 (Reg) Cătun.